Supraantrenamentul, mit sau realitate?

Supraantrenamentul este un subiect des intalnit in lumea fitness-ului, dar de asemenea foarte gresit inteles de unii oameni. In afara faptului ca lumea ar trebui sa se informeze mai mult, nu invinuiesc pe nimeni deoarece tot internetul bubuie de mesaje de genul "no pain, no gain", "squat till you puke",etc. Intr-adevar sunt mesaje motivationale, dar de exemplu cunosc foarte multi baieti din sala unde ma antrenez care daca s-au accidentat la umar, la genunchi sau la cot se antreneaza in continuare la intensitate mare. De obicei, incerc sa le explic ca nu e bine ce fac si ca ar trebui sa ia o pauza pana se vor recupera, dar ma izbesc mereu de aceleasi raspunsuri "no pain, no gain","eu sunt barbat", etc.




Supraantrenamentul in mod normal este incapacitatea corpului de a se recupera dupa un efort mare. De obicei apare in mometul in care nu ne alimentam corespunzator tipului de efort pe care il facem si nu ne odihnim indeajuns.


Simptomele supraantrenamentului.

-lipsa energiei 
-turbulente ale somnuli
-dureri musculare si articulare in timpul antrenamentului
-apetit scazut 
-imunitate scazuta
-apetit sexual scazut
-iritabilitate crescuta
-lipsa de concentrare
-lipsa progresului sau chiar scaderi ale masei musculare si fortei


In acest sport, chiar si in celelalte, importanta recuperarii este critica, de-a lungul timpului multi  antrenori si chiar oameni de stiinta supun sportivii de performata la antrenamente foarte intense si solicitante, fapt ce poate aduce succesul dar si esecul. In  cazul acestora recuperarea este cruciala, deoarece oamenii de stiinta in incercarile lor de a veni cu noi si complexe tehnici de antrenament se izbesc de cele mai multe ori ce supraantrenament, accidentari si chiar boli.

Cum "tratam" supraantrenamentul?

Dupa cum spuneam in introducere, primul pas pe care trebuie sa il faci in momentul in care prezinti simptomele enumerate mai sus este sa iei pauza de la antrenamente. Trebuie sa renuntam la acele cuvine magice care ne fac sa ne antrenam si in ghips, nu le mai enumar deoarece devine stresant, si sa ne gandim ca acest sport nu are ca si prioritate doar creare unui corp frumos, ci unul din scopurile lui e sa ne mentina sanatosi si apti pentru a practica acest sport pe o perioada lunga de timp.
Un al doilea pas ar fi sa ne alimentam corespunzator, sa avem grija ca acele minim 1,8 grame de proteine sa fie in dieta noastra zilnica,  sa consumam o cantitate suficienta de carbohidrati de calitate, grasimile trebuie luate serios in calcul (ele sustin mediul hormonal si participa la o sumedenie de reactii in corp).

De asemenea, in cazul adultilor sanatosi, este necesar sa doarma intre 7 si 9 ore pe noapte, pentru o buna recuperare, somnul fiind imperios necesar in recuperarea musculara.
In final, recomand folosirea unui supliment cu vitamine si minerale (in caz ca nu reusiti sa le luati din alimentatia zilnica) și a creatinei.


Dupa cum ati observat, nu am vorbit despre antrenamentul in sine si o sa va explic si de ce. Eu consider ca daca respectati o dieta ce va furnizeaza necesarul  zilnic de calorii/macronutrienti, daca dispuneti de toate vitaminele si mineralele si daca va odihniti indeajuns, supraantrenamentul nu are cum sa isi faca simtita prezenta orice tip de antrenament ati incerca.  Eu aseman corpul uman cu o masina, daca masina nu are combustibil si este fortata in gol de cateva ori aceasta va ceda si se va strica, dar daca ii faci plinul, ai grija sa aiba ulei si sa nu existe nici o defectiune, aceasta va porni la sfert de cheie.

In concluzie, incercati sa va cunoasteti limitele, sa stiti sa va alegeti volumul, intensitatea si frecventa antrenamentelor si mai apoi sa va puneti la punct dieta in asa fel incat sa nu intampinati simptomele supraantrenamentului . In urma celor spuse, pot afirma ca raspunsul la intrebarea din titlu esti TU, adica tine doar de tine daca supraantrenamentul este mit sau realitate.



Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2982908?dopt=Abstract
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27660501
https://www.thieme-connect.de/DOI/DOI?10.1055/s-2008-1025942
http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=search.displayRecord&uid=2004-15415-000